Si cred ca e sanatos sa traiesti in alt loc decat acela in care te-ai nascut

Arnon Grunberg s-a nascut la Amsterdam in 1971, iar cartile sale au fost traduse in 23 de limbi. A renuntat la studiile scolare la varsta de 17 ani si a scris o serie de piese, a lucrat o vreme ca actor si a debutat cu romanul "Albastrele zile de luni" (1994). Din 1995 traieste la New York, unde a scris cateva romane, dintre care doua au primit premiul literar AKO, echivalentul olandez al premiului Booker. Cel mai recent roman al sau, "Tirza" , a primit premiul Libris si premiul "Bufnita de aur" (Golden Owl). Dintre scrierile sale, a aparut in romaneste romanul" Istoria calvitiei mele, in 2007, la Editura Humanitas Fiction, iar in acest an urmeaza sa apara romanul sau de debut, "Albastrele zile de luni".

Arnon Grunberg, ce fac scriitorii olandezi din generatia ta? Cum isi manifesta ei intelegerea fata de acest secol?

In primul rand nu am un contact prea mare cu scriitorii olandezi din generatia mea, deci nu stiu exact care este intelegerea lor asupra lumii. Dar, din cate stiu si din cate am auzit, sunt concentrati asupra prezentului Olandei. Stiu atat de putin dintr-o serie de motive. Primul este ca nu mai locuiesc din '95 in Olanda, dar si pentru ca a fi olandez nu este esential pentru identitatea mea. Prefer sa ma concentrez asupra altor lucruri...

Anume?

Eu calatoresc foarte mult pentru ca scriu pentru mai multe ziare reportaje literare si asta imi influenteaza literatura.

Unde apar ele?

In primul rand in Olanda, dar o sumedenie de articole pe care le scriu apar in: Franta, Elvetia, Portugalia, Italia si SUA. Din 1995 traiesc la New-York.

A fost o alegere sau destinul te-a dus acolo?

As spune ca a fost mai degraba o intamplare pentru ca ma indragostisem de cineva care voia sa locuiasca la New-York si m-am decis sa urmez acea persoana....

Scrii literatura si in engleza?

Scriu uneori si in engleza, dar toate romanele mele si lucrarile mele importante sunt scrise in olandeza si voi continua sa le scriu in limba materna.

Proza ta a sedus in egala masura editorii, criticii literari si cititorii?

Da, asa cred. Primul meu roman "Albastrele zile de luni" (1994), in curs de aparitie la Humanitas, in seria "Raftul Denisei" a fost deopotriva si un succes de critica unul de piata in ce priveste vanzarile. Romanul a fost tradus si in Japonia, dar nu cred ca acolo a fost un mare succes de piata. Asadar, raportul intre cele trei date importante pentru destinul unor carti, variaza de la o tara la alta.

Dar in America a fost primit bine?

In America, acelasi roman a fost primit cu rezerve de catre critica, dar urmatoarele traduceri din romanele mele au fost bine primite. Totusi, nu cred ca vanzarile au fost atat de mari ca in Olanda, (o suta de mii de exemplare).
La noi un asemenea tiraj se numeste tiraj de masa, si putini scriitori contemporani l-au atins (si asta numai in comunism) in afara de clasici.
Atunci cand primul roman a fost tradus in SUA, o revista numita "Christian Science Monitor" a catalogat romanul drept pornografie...
Ei, care au un Bukovski, un Palahniuc...
Mi-am amintit de acest lucru astazi, la colocviu, cand unul dintre vorbitori i-a definit pe tinerii scriitori drept "pornografi". Sa stii ca Bukovski nu este o personalitate literara pe deplin acceptata in SUA.

Arnon Grunberg, cum de esti prezent la "Zile si nopti de literatura" de la Neptun?

In octombrie, 2007 am fost pentru doua zile la Bucuresti, la lansarea traducerii romanului: "Istoria calvitiei mele" (ed. Humanitas Fiction). Atunci, Denisa Comanescu mi-a sugerat sa particip la acest festival. Fiindca o apreciez mult, am acceptat pe loc invitatia.
A fost o participare a ta in toata regula, in sensul ca vocea ta s-a auzit foarte bine la colocviile festivalului, ca nonconformista si eliberata de clisee. Ai facut unele asertiuni nu teribiliste, ci de-a dreptul stupefiante...
Sigur ca am fost rugat sa pregatesc un discurs asupra temei si am incercat sa raspund cat se poate de sincer la intrebarea privind viitorul literaturii. Iar unele remarci au fost adaugate ulterior, dupa ce am ascultat o parte dintre vorbitori.

Ce te-a surprins la unii vorbitori, in timpul dezbaterilor asupra viitorului literaturii?

In timpul discutiilor de azi au fost cativa scriitori fata de care am simtit mila. Pentru mine, ca om dinafara, e dificil sa judec si sa emit opinii despre starea de lucruri din Romania. Am fost insa surprins sa constat ca multi dintre scriitorii romani prezenti erau in varsta si ca nu era nici un scriitor foarte tanar prezent...

Surprindere motivata. Oare crezi ca ti-ai fi lamurit unele nedumeriri legate de literatura?

Nu sunt sigur de asta, dar am avut impresia ca multi dintre vorbitori erau malitiosi si nu aveau nici opinii foarte ferme.

Arnon Grunberg, tara ta de origine este Olanda, tara incarcata de pictura, de literatura, de vechi si magnifice istorii culturale. Care este cea mai mare mandrie a ta, ca scriitor olandez?

Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Olanda a fost o tara linistita, dar asta s-a schimbat odata cu uciderea omului politic Fortuin (2002) si cu cea a lui Theo van Gogh (2004). Dar nu pot sa vorbesc decat in numele meu, iar un motiv de mandrie pentru mine este sa scriu bine sau sa fiu apreciat nu doar in tara mea, ci si in traducere si sa fiu comparat cu scriitori din toata lumea, nu numai cu cei olandezi.

Cu cine te-a comparat critica de-a lungul anilor?

Cu incredibil de multi autori... De la dramaturgul Albee, pana la Salinger si Houllebecq.

Ai fost surprins sau fericit?

La inceput m-a surprins, dar ulterior m-am obisnuit. In fond, te obisnuiesti cu orice pe lumea asta...
As vrea, catre finalul dialogului, sa punctezi cate ceva din prelegerea ta de la festival.
Doua au fost ideile principale din luarea mea de cuvant: prima a fost aceea ca jucatorii de tenis nu merg la Wimbledon ca sa vorbeasca despre viitorul tenisului, ci ca sa joace tenis. Cred ca si scriitorii ar trebui sa faca la fel. A doua, a fost ca autorii, ca fiinte umane, au tendinta de-a da vina pe altii pentru dificultatile prin care trec, acuzandu-se mai putin pe ei insisi. Cred ca ar fi bine ca scriitorii sa fie mai critici fata de ei insisi.

Ce s-ar schimba daca ar avea asemenea atitudine?

In felul acesta s-ar putea concentra mai bine asupra lucrurilor la care se pricep, adica scrisul, si ar vorbi mai putin despre lucruri pe care nu le pot controla, cum ar fi viitorul sau politica.

Ai de gand sa revii definitiv in Olanda?

Cu siguranta nu. Nu ca as avea ceva impotriva Olandei, a Amsterdam-ului, dar New-Yorkul imi place foarte mult. Si cred ca e sanatos sa traiesti in alt loc decat acela in care te-ai nascut si in care ai crescut, si, cel putin pentru mine, ca scriitor, e mai sanatos asa. Mi se pare mai firesc sa fiu un musafir, in loc sa mi se para ca stapanesc locul, la mine acasa. Asta iti ascute simturile.

O platitudine ar fi intrebarea: "Cu ce pleci de la Neptun?". Iti pun insa alta intrebare: Ce ai gasit la Neptun?

Una peste alta ma bucur ca am venit aici, pentru ca multe din lucrurile care s-au spus, atat in unele discursuri, cat si in unele poezii, m-au facut sa reflectez. Am descoperit in plus ca cea mai scurta cale spre fericire, e sa joci un ping-pong dupa-amiaza.

S-ar putea, candva, ca actiunea unui roman de-al tau sa se petreaca in Romania?

Da, cu siguranta e posibil, dar pentru asta ar trebui sa revin aici.
Iti urez sa revii!