Scriitorul şi jurnalistul olandez Arnon Grunberg le-a povestit cititorilor români despre călătoria în Ucraina, în căutarea jumătăţii sale, intermediată de o agenţie matrimonială. Arnon Grunberg, 38 de ani, autorul celebrului roman „Istoria calviţiei mele“, a fost ca jurnalist sub acoperire în Afganistan, Guantanamo, Irak, Ghana.

„Literatură şi experiment social" a fost tema dezbaterii de la sfârşitul săptămânii trecute, organizată de revista „Noua literatură" şi Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România, cu prilejul lansării traducerii în limba română a reportajului „A Foreign Affair", realizat de Arnon Grunberg în Ucraina.

Prin intermediul unei agenţii matrimoniale, nonconformistul jurnalist a plecat în decembrie 2008 din SUA în ţara ex-sovietică pentru a-şi găsi o soţie sau mai bine zis pentru a cerceta întâlnirile stabilite între americani în căutare de partenere de viaţă şi ucrainience dornice să facă rost de un paşaport cu ajutorul căsătoriei.

„A Foreign Affair", rod al unui experiment social, face parte dintr-o serie de 15 reportaje realizate de autor după călătoriile experimentale pe care le-a întreprins în ultimii ani în Afganistan, Irak, Kosovo, Guantanamo, Ghana, dar şi în Elveţia, Bavaria sau în România.

Căsătoria ca afacere

O agenţie matrimonială din Arizona a organizat pentru câteva zeci de bărbaţi americani o călătorie în Ucraina, tărâmul tinerelor nerăbdătoare să înceapă o altă viaţă într-o altă ţară.

„Particularitatea acestei tranzacţii", scrie Grunberg, „este că unul dintre parteneri are un paşaport şi mijloace să călătorească, iar celălalt are un paşaport cu care nu poate călători şi, probabil, îi lipsesc şi mijloacele necesare. De ce este această tranzacţie diferită de celelalte tranzacţii pe care le numim «iubire»? Unde se sfârşeşte fenomenul «Mail-order bride» şi unde începe traficul de femei? Asta am vrut să aflu. Oare paşaportul meu poate să-mi sporească şarmul şi frumuseţea, ba chiar să le compenseze lipsa?"

Şi astfel începe călătoria spre Odesa, Nicolaev şi Kherson, afacere profitabilă pentru compania organizatoare: „Cheltuielile pentru această excursie se ridică la aproape trei mii de dolari, fără să punem la socoteală călătoria din America până la Odesa. Pentru această sumă, bărbatului aflat în căutarea unei mirese i se oferă trei nopţi de cazare în trei oraşe ucraineene, transport cu autobuzul de la aeroport la hotel, din oraş în oraş, un circuit turistic prin Odesa şi trei socializări. O socializare este o reuniune în cadrul căreia zeci de femei din Ucraina întâlnesc douăzeci de bărbaţi America."

Femeia ca marfă

Observatorul în misiune a descoperit o realitate tragicomică în oraşe Odesa, Nicolaev şi Kherson. Marfă care abia aşteaptă să fie cumpărată, tinerele ucrainene sunt captivele unei vieţi fără orizont.

Autorul a descoperit ce înseamnă sărăcia, dorinţa de evadare, prostituţia şi turismul sexual. A constatat că, la început de mileniu III, femeia din spaţiul ex-sovietic se consideră adesea o marfă şi se oferă ca atare.

Tinerele ucrainene nu vorbesc engleza şi nu pierd timpul. Îl salută cu „I love you" pe americanul de vârstă mijlocie care vrea, în unele cazuri, partide de sex, sau, în alte cazuri, chiar o soţie care să-i fie recunoscătoare că a scos-o din ţară. Şi trec imediat la acţiune, prin intermediul unei traducătoare, care se prezintă astfel: „Bună, eu sunt Ania. Sunt aici pentru a vă ajuta să vă găsiţi fericirea".

Iată două realităţi, explica Grunberg la întâlnirea cu cititorii, în cazul de faţă bărbaţii americani şi femeile din Ucraina. „Misiunea mea e să le dau glas. Dar există riscul ca, la un moment dat, să începi să te identifici cu femeile înfometate".

Temerarul ziarist le-a mărturisit cititorilor români prezenţi la întâlnire că excursiile din care au rezultat reportaje publicate în ziare şi reviste constituie, de asemenea, „hrana" pentru imaginaţia din care se nasc romanele sale. Dar, a subliniat el, jurnalismul şi literatura rămân două genuri diferite, deşi se întâlnesc în câteva puncte.

Sărăcie şi prostituţie

Grunberg a descoperit ce înseamnă sărăcia, dorinţa de evadare, prostituţia şi turismul sexual. El a constatat că, la început de mileniu III, femeia din spaţiul ex-sovietic se consideră adesea o marfă şi se oferă ca atare.

Autor a peste zece volume

Considerat copilul teribil al literaturii din Olanda, Arnon Grunberg s-a născut în 1971 la Amsterdam, iar acum locuieşte la New York. A debutat ca scriitor la 20 de ani, cu romanul „Nesuferitele zile de luni", câştigător ale Premiului „Anton Wahter" pentru cel mai bun debut în proza din spaţiul de limbă neerlandeză. De atunci a publicat zece volume, romanul „Istoria calviţiei mele" fiind cel mai cunoscut. Cărţile lui au fost traduse în 22 de limbi. Ca jurnalist, colaborează constant cu publicaţii numeroase din Europa şi America.

Din Afganistan la Băile Herculane

În 2006, Grunberg vizitează trupele neerlandeze din Afganistan şi publică în cotidianul „NRC Handelsblad" o serie de reportaje, intitulată „Grunberg printre oameni".

În acelaşi an pleacă în Peru împreună cu Mark Berenson pentru a o vizita pe Lori Berenson, fiica acestuia, activistă pentru drepturile omului, aflată în închisoare din 1995 din cauză că ar fi participat la acţiunile teroriste ale grupului „Tupac Amaru Revolutionary Movement". Realizează mai multe articole de presă.

În ianuarie 2007 merge la închisoarea americană Guantanamo Bay, despre care publică şapte articole ce vor apărea şi în ziare din Belgia, Portugalia, Franţa şi Italia.

Câteva luni mai târziu, vizitează gruparea Hezbollah, despre care scrie cinci reportaje.

În iunie 2007 pleacă la minele de aur din Ghana, alături de câştigătorii concursului „Yasha", pe care l-a propus în revista VPRO Gids. În septembrie publică un articol despre această experienţă.

În vara aceluiaşi an se angajează camerist într-un hotel din Bavaria şi scrie zilnic rubrica „Aşternuturi curate".

La sfârşitul lui 2007 revine în Afganistan şi scrie zilnic de la faţa locului.

În martie 2008 întreprinde o vizită la Forţele de Apărare Israeliene (armata statului israelian) şi la organizaţiile „Combatans for Peace" şi „New Profile", participând la dezbateri cu personalităţi publice. Scrie un amplu articol tradus pentru Salon.com.

O lună mai târziu călătoreşte în Germania şi Europa Centrală, împreună cu Sander Voerman, designerul site-ului său personal, şi îşi descrie zilnic experienţa în articole publicate în „NRC Handelsblad".

În mai 2008 merge în Zona Verde din Bagdad, de unde relatează zilnic pentru un cotidian, timp de trei săptămâni.

În luna iulie a aceluiaşi an recurge iar la tehnica „sub acoperire" şi se angajează chelner într-un vagon-restaurant dintr-un tren elveţian, pentru a scrie o rubrică zilnică într-un ziar.

În decembrie 2008 porneşte într-o călătorie în Ucraina, alături de bărbaţi americani dornici să-şi găsească mirese în această ţară ex-sovietică, prin intermediul agenţiei matrimoniale „A Foreign Affair".

În iunie-iulie 2009 stă în gazdă la mai multe familii din Utrecht şi scrie o rubrică zilnică.

În iulie 2009 lucrează ca maseur în staţiunea Băile Herculane din România, scriind reportaje pentru acelaşi cotidian „NRC Handelsblad" din Olanda.